Premiile Oscar tocmai au tras o linie fermă: ai voie să folosești inteligența artificială pentru a face un film, dar nu ai voie să folosești actori sau scenariști cu inteligență artificială.
Acum, actorii și scenariștii ar trebui să fie oameni. După ce Academia și-a publicat regulile pentru cea de-a 99-a ediție a Premiilor Academiei, organizația a declarat că orice film cu „actori generați de inteligența artificială” sau „Scenariile scrise de inteligența artificială nu ar fi eligibile pentru premii de actorie sau scriere (dar în rest ar fi în continuare eligibile).
Deci, ce faci, exact, într-o perioadă în care nu mai putem fi siguri dacă IA este un instrument sau o amenințare? Hollywood-ul va trebui să ia această decizie în curând. Academia a publicat cea mai recentă declarație despre ce este eligibil pentru un premiu Oscar, inclusiv modul în care va aborda actorii și scenariștii generați de IA pentru următoarele premii Oscar. Și a spus: Un interpret generat de IA nu poate câștiga niciodată un Oscar pentru actorie. Scenariile trebuie să fie scrise de oameni.
Academia nu a interzis complet utilizarea inteligenței artificiale, ceea ce era o distincție importantă. Academia spune, pentru cea de-a 99-a ediție a premiilor Oscar...că doar actorii umani incluși în creditul acordat ca actori într-un film vor fi eligibili să câștige premiul pentru actorie, „în conformitate cu consimțământul lor exprimat în contractele lor de muncă sau în alt mod permis de lege”.
„Autoria umană va fi o cerință pentru toate scenariile.” Și în acele propoziții, Academia a inclus și formularea că „va solicita informații suplimentare cu privire la utilizarea tehnologiilor de inteligență artificială și a autorii umani”.
Practic, Academia spune: „Dacă vrei să folosești inteligența artificială, bine, poți. Doar nu încerca să pretinzi că robotul a fost în film sau că scenaristul.” Dar această distincție este importantă, deoarece Hollywood-ul a descoperit că inteligența artificială și actorii sintetici dau deja naștere unei conversații ciudate, dacă nu chiar unei controverse deschise.
Un interpret cu inteligență artificială este perfect pentru orice: poate juca, poate vorbi și nu va întârzia niciodată la filmare. Deci, ce este în neregulă? Cine a deținut acea reprezentație? Cine a fost de acord cu ea? Cui ar trebui să meargă plata performanței? Și ce se întâmplă cu actorul care ar fi jucat în acel rol?
Acestea sunt doar câteva dintre întrebările care au apărut în urma dezbaterii despre actorii din domeniul inteligenței artificiale și actorii care au dat permisiunea existenței unei versiuni digitale a lor înșiși, așa cum s-a reflectat în lupta sindicală de anul trecut.
Acest anunț vine și în contextul în care industria se confruntă cu probleme legate de inteligența artificială, în urma grevei scriitorilor și actorilor. Breasla Scriitorilor a declarat recent că... Acordul din 2023 a stabilit deja linii directoare pentru inteligența artificială lucrează în cadrul proiectelor de acoperire, inclusiv a celor concepute pentru a proteja scriitorii de utilizarea operei lor pentru a diminua creditul sau remunerația din cauza utilizării inteligenței artificiale.
Acest context ajută la clarificarea motivului pentru care Academia acționează acum. Deși regulile premiilor pot părea pur ceremoniale, la Hollywood acestea influențează adesea practicile industriei foarte rapid. Nimeni nu vrea să facă campanie tot anul doar pentru a descoperi că proiectul său nu mai este eligibil.
Și actorii au luptat cu înverșunare pentru controlul asupra replicilor digitale. Fișele informative ale SAG-AFTRA despre replicile digitale și artiștii sintetici centrează argumentul pe probleme de consimțământ, voce, asemănare și compensație. Aceasta este, de fapt, esența întrebării.
Chipul unui actor este o imagine specifică. Vocea unui actor este o informație audio unică. Iar esența actoriei este că o ființă umană aduce istorie, anxietate, ego, durere, sincronizare și, da, ocazional, magie umană rolului. Dacă elimini toate acestea, s-ar putea să ai o reprezentare vizuală, dar ai păstrat o performanță?
Disputa privind Val Kilmer a complicat și mai mult situația. Articolele anterioare despre... Recreerea inteligenței artificiale a lui Kilmer în As Deep as the Grave a arătat cât de delicată poate fi tehnologiaMoșii săi au aprobat utilizarea filmului, iar cineaștii au susținut că a fost un semn adus afinității lui Kilmer cu rolul.
Deși acesta este un scenariu mai puțin flagrant decât un studio care inventează o celebritate digitală complet nouă, totuși arată industria mergând pe o sârmă întinsă. Renaștere respectuoasă versus pastișă înfiorătoare.
Academia a implementat și alte modificări ale regulilor, permițând actorilor să obțină mai mult de o nominalizare la o singură categorie de actorie dacă rolurile multiple sunt suficient de bine cotate și permițând filmelor internaționale să se califice în moduri diferite. Și acoperirea... o schimbare radicală a regulilor premiilor Oscar a menționat că regulile IA vor face parte din schimbările care modernizează premiile în mai multe direcții simultan.
Totuși, să fim sinceri: decizia privind inteligența artificială este cea despre care oamenii se vor certa la cină. Nominalizările multiple sunt destul de interesante; stelele false, sintetice, sunt cu totul altceva. Dar, din câte se pare până acum, academia pare să evite o extremă stângace.
Nu încearcă să spună că inteligența artificială nu există. În acest moment, asta ar fi absurd. Specialiștii în efecte vizuale, editorii de film, tehnicienii de sunet și personalul de producție au început deja să testeze metode de învățare automată.
Însă noile directive stabilesc o graniță clară între autorat și interpretare: tehnologia poate fi folosită ca ajutor pentru un meșteșug, dar nu pentru a înlocui actorul sau regizorul care concurează pentru premii.
Există și o componentă practică foarte reală. Studiourile sunt acum înștiințate clar înainte de sezonul premiilor, de exemplu, că dacă trimit un scenariu pe care l-au scris cu o inteligență artificială excesivă, vor exista întrebări sau, dacă „performanța” a fost realizată de un actor sintetic sau de o dublură digitală și nu reprezintă nicio performanță umană autorizată, atunci vor exista probleme.
Unele dintre cele mai îndrăznețe dintre aceste experimente probabil că nu vor fi realizate și, într-un fel, acesta este probabil un lucru bun. Una dintre ciudățeniile persistente ale Hollywood-ului este aceea de a se îndrăgosti mereu de obiecte noi și strălucitoare și apoi de a-și exprima șocul atunci când unul se dovedește a fi prea scump.
Componenta emoțională a acestei decizii este simplă; publicul își dorește în continuare să simtă că ceea ce privește pe ecran reprezintă o performanță umană, într-un mod pe care îl știe real; și știu că asta poate suna demodat. Bun.
Premiile Academiei se bazează pe acea idee demodată a unei performanțe umane și pe posibilitatea ca aceasta să te surprindă sau să te facă să simți o altă emoție puternică: furie sau bucurie, dezgust sau poate doar o lacrimă în sala de cinema în lumină slabă, cu un străin lângă care stai așezat.
Inteligența artificială poate imita aspecte ale acestor emoții, poate că într-o zi le va imita foarte bine. Astăzi, această imitație nu îți aduce o statuetă.
Care este reacția ta?
Ați putea dori, de asemenea
